Istoricul zonei

La începutul secolului al XVIII-lea, stilul brăncovenesc s-a extins în toată Ţara Romănească, ajungând până în Făgăraş, Sâmbăta de Sus şi Ocna Sibiului, unde Constantin Brâncoveanu a construit lăcaşe de cult, sprijinind astfel biserica ortodoxă, supusă unei puternice ofensive a catolicismului.

Istoria domeniului de la Sâmbăta de Sus începe în anul 1654 când vornicul Preda Brâncoveanu o preia de la princepele Ardealului Francisc Rakoczi al II-lea căruia cu un an în urmă îi împrumutase 180 de galbeni, iar domeniul reprezenta garanţia. Moșia a fost confiscată în 1665 de către noul principe al Ardealului Mihail Apaffy, dar este restituită în urma demersurilor moștenitorilor Barbu și Constantin Brâncoveanu în 1681. După ce Consiliul Aulic de la Viena îi acordă lui Constantin Brâncoveanu dreptul de a se refugia împreună cu familia în Transilvania, probabil în 1701 încep lucrările de construcție a palatului domnesc (pe locul conacului construit de către vornicul Preda), care au durat 13 ani.

Castelele din București, Brâncoveni, Târgoviște, Potlogi, mănăstirile Hurezi și Dintr-un Lemn, apoi Mogoșoaia, Doicești și Obilești erau frecventate adesea de către domnitor în desele călătorii între cele 179 de moșii ale sale.

După dărâmarea mănăstirii Brâncovenilor în 1785 de către autoritățile catolice de la Viena prin generalul Preiss, palatul din Sâmbăta de Sus a fost deținut de urmași ai familiei Brancoveanu până în 1832 când, după moartea banului Grigore Brâncoveanu, moşia revine Bisericii Greco-Catolice din Braşov.

La 10 km de conac, pe Valea Sâmbetei, Preda Brâncoveanu construise o biserică de lemn (menționată în 1656), iar pe locul acesteia, în 1696, nepotul său, Constantin a zidit din piatră și cărămidă o mănăstire și un atelier de pictură, o scoală de „grămătici” și o tipografie.

Începănd cu 1762, în Ardeal au fost distruse, la solicitarea autorităților catolice, 150 de mănăstiri şi biserici ortodoxe. Cele de lemn au fost incendiate, iar cele de piatră dărămate cu tunurile de către generalul austriac Bukow, însă mănăstirea de la Sămbăta de Sus rezistă până în 1785 când este distrusă de către, generalul Preiss. Chiliile au fost demolate complet cu tunurile, iar biserica, datorită zidurilor groase, nu a putut fi distrusă, doar grav avariată.

Biserica a fost reconstruită în perioada 1926-1946, iar mănăstirea în întregime începând cu anul 1985, întregul ansamblu păstrând stilul brâncovenesc. Ansamblul înglobează un atelier de pictură pe sticlă, un muzeu și Academia Sâmbăta.

Localizare: sat Sâmbăta de Sus, comuna Sambata de Sus, județul Brașov

Protecție: Lista Monumentelor Istorice 2004, cod: BV-II-a-A-11812

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Programul muzeului: marți-sâmbătă 09:00-13:00 și 14:00-18:00, duminica și de sărbători: 12:00-17:00, preț bilet: 6 lei adulți și 4 lei elevi și studenți.

Atestat documentar în anul 1291 sub numele de Fogros, Făgărașul este așezat geografic în zona numită Țara Făgărașului sau Țara Oltului, care se învecinează cu Țara Bârsei, Țara Loviștei și Țara Amlașului, unde există și alte monumente istorice și edificii cultural-religioase:

- Cetatea Făgărașului, construită în 1310,

- Catelul Brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, construit în 1701,

- Castelul Brukental din Sâmbăta de Jos, construit între 1750-1760,

- Casa Memorială "Badea Cârțan", din satul Cârțișoara,

- Mănăstirea Cisterciana, din satul Cârța (1202),

- Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din satul Sâmbăta de Sus, construita în 1657,

- Biserica Evanghelică, din Cincu sec. XII-lea,

- Biserica fortificată, din satul Cincșor sec. XIV-lea,

- Bazilica, din satul Halmeg sec. XIII-lea.


Sus